PIER'I, pier, vb. IV. Intranz. 1. (Despre fiinţe) A înceta să mai trăiască; a muri (de obicei de moarte violentă, nefirească). ◊ (Prin exagerare) Pier de frică. ♦ (Despre vegetaţie) A se ofili, a se usca. ♦ A fi distrus, nimicit; a dispărea; a se ruina. 2. (Despre abstracte, stări, senzaţii etc.) A lua sfârsit; a înceta să se (mai) manifeste, să se (mai) producă. ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) glasul (sau graiul, piuitul) ori a-i pieri cuvintele de pe buze = a) a nu mai putea scoate o vorbă (de emoţie, de frică etc.); b) a nu mai avea ce spune (din lipsă de argumente). ♦ A se sterge din amintire, a fi dat uitării. ♦ (Despre sunete, zgomote, lumină etc.) A-si reduce intensitatea până la dispariţia totală, a dispărea treptat. 3. A dispărea fără urmă, fără a mai putea fi găsit. ♦ A i se fura ceva. 4. A dispărea (pe neasteptate) din faţa cuiva sau de undeva, a iesi (brusc) din câmpul vizual al cuiva. ◊ Expr. Piei din faţa mea! (sau din ochii mei!) = pleacă imediat de aici! să nu te mai văd! [Imper. pers. 2 sg. si: piei] - Lat. perire.
Sursă : DEX'98 (32201)  - oprocopiuc

A pieri ≠ a (se) naste, a învia, a trăi, a vieţui
Sursă : Antonime (69021)  - siveco

PIER'I vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.
Sursă : Sinonime (200241)  - siveco

PIER'I vb. 1. v. dispărea. 2. a dispărea, a se pierde, (reg.) a se prăpădi, (fig.) a se mistui, a se scufunda. (A ~ în noapte.) 3. v. muri. 4. v. cădea. 5. v. apune. 6. v. risipi. 7. v. dispărea. 8. v. sfârsi.
Sursă : Sinonime (200240)  - siveco

pier'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. pier, 2 sg. pieri, 1 pl. pier'im, imperf. 3 sg. piere'a; conj. prez. 3 sg. si pl. pi'ară; imper. 2 sg. piei, 2 pl. pier'iţi, neg. 2 sg. nu pier'i; ger. pier'ind
Sursă : DOR (271107)  - siveco

A PIER'I pier intranz. 1) (despre fiinţe) A înceta să mai trăiască; a muri. 2) (despre oameni) A muri de moarte violentă. ~ de ciumă. ◊ Nu piere lumea nu se întâmplă nimic. 3) (despre vegetaţie) A-si pierde seva cu totul (de frig, de secetă etc.); a se usca; a muri. 4) (despre stări, senzaţii) A înceta de a mai persista; a lua sfârsit (subit). I-a pierit dorinţa de plecare. ◊ A-i ~ cuiva glasul (sau graiul) a pierde pentru un moment (de frică, de emoţie etc.) darul vorbirii. 5) (despre sunete, lumină) A scădea treptat în intensitate; a deveni din ce în ce mai slab, dispărând complet; a se stinge. 6) A dispărea brusc; a se face nevăzut. ◊ Piei din ochii mei (sau faţa mea)! să nu te mai văd! /<lat. perire
Sursă : NODEX (347620)  - siveco